Alexandru Vitalaru

Avortul terapeutic reprezintă manopera prin care este indusă moartea fetușilor și expulzarea acestora.

Oricât de grav și de neacceptat ar suna, sunt unele situații în care acesta este de dorit, întrucât există un pericol iminent pentru viaţa femelei sau o conformaţie defectuoasă a bazinului femelei, care ar putea influenţa parturiţia (fracturi consolidate anarhic, operații cu implant de os sau plăcuțe metalice etc. De asemenea, în caz de malformaţii congenitale fetale diagnosticate ecografic intrauterin sau gestație la vârstă fragedă sau la o vârstă înaintată a femelei.

O altă cauză ar fi constituită de împerecherile nedorite.

Avortul farmacodinamic este o metodă modernă de realizare a avortului terapeutic și poate fi realizat prin administrarea mai multor substanțe cu căi de administrare, mecanisme și efecte diferite.

Căţeaua prezintă trei stadii ale gestaţiei

– primul stadiu începe cu fecundaţia şi ţine până în momentul nidaţiei (la 22 zile după valul preovulator de L.H.),

– al doilea stadiu începe din momentul nidaţiei şi ţine până în momentul osificării scheletului fetal (40-42 zile după valul de L.H.),

– stadiul trei începe cu osificarea scheletului fetal şi ţine până în momentul parturiţiei.

Ideal este ca avortul să fie indus în stadiul doi, deoarece în primul stadiu diagnosticul de gestaţie este greu de stabilit. În stadiul trei, terapia poate determina eliminarea unor fetuşi vii. Avortul în stadiul doi se face în urma unui diagnostic real și prezintă un risc scăzut pentru căţea.

După fiecare administrare se preferă controlul ecografic al femelei.

Prostaglandinele sunt inhibitori naturali ai progesteronului, reducând concentraţia progesteronului circulant prin inhibarea afluxului sanguin către corpul luteal urmată de liza acestuia.

Din păcate, pe lângă efectul luteolitic şi ocitocic, prostaglandinele F2α au şi efecte secundare – hipersalivaţie, vomă, diaree, incoordonare în mers, dispnee, anxietate, hipotermie şi mioză/midriază. Pentru reducerea acestor efecte negative, se pot administra, în prealabil, parasimpaticolitice (atropină, scopolamină).

Avortul cu prostaglandine poate fi realizat începând cu zilele 18-21 de gestaţie, dar cel mai frecvent se execută începând cu ziua a 30-a de gestaţie.

Dozajul diferă în funcţie de tipul prostaglandinei:

– pentru preparatele prostaglandinice naturale dozele sunt cuprinse între 0.1 şi 0.5 mg/kg. Intervalul între administrări este de 12-24 ore, până în momentul realizării avortului;

– pentru analogii sintetici ai prostaglandinelor dozele sunt de 2,5 μg/kg. Administrarea analogilor sintetici se execută la interval de 48 ore, minim trei administrări, maxim șapte administrări

Moartea fetală şi avortul apar atunci când progesteronul ajunge la o concentraţie sub 1 ng/ml pentru mai mult de 24 ore.

Terapia cu inhibitori de prolactină reduce secreţia progesteronică prin inhibarea prolactinei care are rol luteotrop. În mod normal prolactina sintetizată de hipofiză este stimulată indirect de serotonină, mediator care inhibă acţiunea antiprolactinică a dopaminei. Administrarea promotorilor dopaminei, reprezentaţi de Bromocriptină sau cabergolină vor inhiba secreţia de prolactină şi implicit activitatea ţesutului luteal determinând scăderea progesteronului şi avort.

Bromocriptina poate fi administrată în doză de 0,1 mg/kg/zi – oral timp de 5-6 zile, după ziua a 35-a de gestaţie. Este interzisă administrarea înainte de ziua a 30-a de gestaţie întrucât este puţin eficientă şi necesită doze mari înainte de această dată.

Cabergolina poate fi folosită în doze de 5 mg /kg/zi – oral, timp de 5 zile. Aceasta are un efect luteolitic parţial în primele 30 zile de gestaţie şi efect complet luteolitic în ultimele 30 zile de gestaţie.

Ambele substanţe prezintă o serie de efecte secundare (vomă şi inapetenţă), dar mai accentuate în cazul Bromocriptinei.

Terapia cu antagonişti ai progesteronului este una dintre cele mai sigure şi eficiente terapii abortive şi antiprogestative. Aceste substanţe acţionează prin competiţia pentru receptorii progesteronului, blocând situsurile de legare şi efectele biologice ale progesteronului.

Antagoniştii progesteronului sunt reprezentaţi de Mifepristonă şi Algepristonă.

Algepristona se administreaza în doză de 10 mg/kg greutate corporala, de 2 ori, la interval de 24 de ore. Dupa administrarea produsului la cățele, avortul (sau resorbtia) apar in 7 zile.

La cățelele tratate, după 20 de zile de gestație, avortul este însoțit de semnele fiziologice ale fătării: expulzie fetală, scurgeri vaginale, apetit redus, neliniște și congestie mamară. În testarea din practică, 3,4% dintre câini au suferit infecții uterine. După inducerea avortului, s-a observat frecvent o revenire precoce la estru (intervalul estru – estru redus cu 1 până la 3 luni). Efecte adverse, cum ar fi anorexia (25%), excitație (23%), depresie (21%), voma (2%) și diaree (13%) au fost raportate din testările practice.

Terapia cu corticosteroizi poate fi utilizată pentru inducerea avortului la căţea. Poate fi utilizată dexametazona, administrată i.m. în doze uzuale – 1-2 mg/animal la interval de 12 ore, timp de 10 zile, începând cu ziua 35-40 de gestaţie sau oral de 2-3 ori pe zi, timp de 5 zile, urmată de reducerea graduală a dozei în următoarele 3-5 zile.

Efectele secundare sunt anorexia, setea şi mărirea eliminării de urină. De asemenea, nu sunt executate studii privind efectele acestei terapii asupra fertilităţii pe termen lung.

În prezent această metodă abortivă este folosită foarte rar.

Terapia cu inhibitori sintetici ai progesteronului este o metodă folosită destul de rar.

Terapia estrogenică este folosită pentru a preveni concepţia înainte de nidație. Aceste substanţe modifică motilitatea musculaturii netede la nivelul oviductului şi căilor genitale, au acţiune constrictoare la nivelul joncţiunii utero-tubare şi menţin mucoasa uterină în stadiul proliferativ, împiedicând secreţia glandelor uterine. Administrarea estrogenilor, datorită acţiunii biologice a acestora, va determina alterarea ovocitei fecundate şi va interfera nidaţia împiedicând supravieţuirea embrionului.

Nidaţia la căţea se realizează după 5-10 zile de la fecundaţie, timp în care embrionul se dezvoltă în oviduct. După acest interval, embrionii trec prin joncţiunea utero-tubară în cavitatea uterină unde se va realiza nidaţia şi formarea placentei între zilele 17-20 după ovulaţie.

Datorită acestor considerente administrarea estrogenilor, ca medicaţie abortivă, trebuie începută în primele zile după montă, de la jumătatea estrului până în diestrusul timpuriu.

Pot fi administraţi:

• dietilstilbestrol (DES) – 1 mg/kg, i.m., fără a depăşi 25 mg doza totală/animal;

• estradiol cyprionat (ECP) – 0,04 mg/kg, o singură administrare, fără a depăşi doza totală de 2 mg/animal. Acest hormon este eficient dacă este administrat în timpul estrului sau în metestru;

• estradiol benzoat – se administrează s.c sau i.m. în doză de 0,01 mg/kg, în zilele 3, 5, 7 după montă. Administrarea din ziua a 7-a se execută atunci când s-au executat mai multe monte sau dacă nu se cunoaşte sigur ziua montei.

Calea orală de administrare a estrogenilor este ineficace pentru inducerea avortului.

Administrarea estrogenilor exogeni determină prelungirea perioadei estrale şi de receptivitate a căţelelor dar acest estru prelungit este infertil.

Estrogenii, administraţi în doze mari, prezintă şi o serie de efecte adverse severe şi potenţial fatale. Au efect toxic asupra măduvei osoase inducând efecte hematologice severe. Raportul anormal estrogen/progesteron, indus prin administrarea estrogenilor exogeni, determină apariţia hiperplaziei chistice endometriale şi piometru.

Bibliografie selectivă

1. Arthur H.G., Noakes E.D., Pearson H. – Veterinary Reproduction and Obstetrics, Seventh Edition, Ed. WB Saunders Company Limited, London Philadelphia Toronto Sydney Tokyo, 1996.

2. Bîrțoiu I.A., Seiciu Fl. – Patologia reproducţiei la animale, București, 2004.

3. Ciupe Simona, Miclăuş V., Bogdan L., Groza L., Saleno Delia, Trenişan T. – Researches concerning the secondary effects of hormonal therapy in inducing of abortion in bitch., Lucrări ştiinţifice USAMV a Banatului Timişoara, Vol. XXXV, 496-499, 2003.

4. Davol A. Pamela – Medical management of complication affecting delivery (Whelping), Canine Reproduction, http://www.labbies.com/reproduction3.htm. 2000.

5. Fayrer-Hosken, R. – Canine Theriogenology Notes, http://128.192.20.19/LAM/LM000029.htm, 1996.

6. Floss L. Jeanette, Hardin K.D. – Canine abortion, MU Extension University of Missouri – Columbia, (573), 882-7477, 1993.

7. Purshwell Beverly, Parker Nicola – Modern breeding management in dogs., Vet. Med., 95, 9, 708-716, 2000.