Clinic 
No Comments CRIPTORHIDIA LA CÂINE
Este o anomalie congenitală caracterizată prin incompleta coborâre în bursele testiculare a unui testicul (criptorhidie unilaterală) sau a ambelor testicule (criptorhidie bilaterală).
Criptorhidia poate fi abdominală (testiculele rămân intraabdominal) sau ingvinală (atunci când testiculele rămân pe traiectul canalelor ingvinale).
Este întâlnită destul de frecvent la câini. La câine frecvenţa este mai redusă, respectiv 0,05-0,1%, (Blom şi Christensen, 1947).
Etiologia criptorhidiei este reprezentată fie de anomalii ale gubernaculum testis, fie de cordoane testiculare prea scurte, inele ingvinale superioare prea strâmte, dereglări hormonale, factori ereditari. S-a dovedit că această afecţiune este ereditară, fiind determinată de o genă mutantă recesivă autozomală.
Testiculele ectopice sunt de regulă mai mici, uneori aplatizate, cu consistenţă flască. Alteori sunt greu de identificat datorită faptului că sunt atrofiate.
Examenul histologic relevă o subdezvoltare a tubilor seminiferi, celulele Sertolli apar normal dezvoltate, iar glanda diastematică Leydig este normală sau mult hiperplaziată. Spermatogeneza, la nivelul testiculului criptorhid este absentă, datorită subdezvoltării tubilor seminiferi.
Masculii criptorhizi prezintă caracterele sexuale secundare bine exprimate, instinctul genezic este exagerat determinând retivitatea acestora.
Pe baza acestor elemente se poate face diagnosticul diferenţial faţă de anorhidie.
În criptorhidia unilaterală masculii pot prezenta fertilitate normală sau redusă pe când în criptorhidia bilaterală sunt sterili. Scăderea potenţialului gametogen se datorează temperaturii locale ridicate în testiculul criptorhid ce va determina amplificarea leziunilor structurale existente până când se ajunge la constituirea unui defect ireversibil al gametogenezei.
O complicaţie gravă a criptorhidiei o reprezintă transformarea tumorală a testicului. Aceasta este întâlnită frecvent la câine şi bărbat. Apare între 6 şi 10 ani şi este reprezentată de sertolinoame şi seminoame (Mialot, J.P. 1984).
La om, prevalenţa cancerului testicular este de 2,2 cazuri la 100.000 locuitori, iar riscul de transformare malignă a testiculului criptorhid este de 20 de ori mai mare (48,9 la 100.000 locuitori), (Bînă, M.N., 1998).
Pe lângă tratamentul chirurgical se poate executa şi un tratament hormonal. Tratamentul hormonal constă în administrarea Gn-RH sau a HCG (gonadotrofina corionică). La câine şi motan tratamentul hormonal se execută în primele 3 luni de viaţă.
La câine există 2 protocoale de terapie a criptorhidiei:
• administrarea a 35 U.I. HCG, s.c., la interval de 48 ore, 6 injecţii.
• administrarea a 50-100 g/animal Gn-RH. i.v., iar după 4 zile o serie de 6 injecţii, i.m., a câte 25-50 g/animal, la interval de 48 ore. În cadrul acestui protocol se observă o hipertrofie testiculară urmată de migrarea testiculară definitivă (Mialot, J.P. 1984).
Tratamentul chirurgical, încercat de noi la câine respectiv tunelizarea traiectului inguinal şi tracţionarea testiculului către punga testiculară, nu a dat rezultate satisfăcătoare.
Bibliografie selectivă
1. Arthur H.G., Noakes E.D., Pearson H. – Veterinary Reproduction and Obstetrics, Sixth Edition, Ed. Bailiere Tindall, London, 1989.
2. Bînă M.N. – Elemente de patologie genitală externă la bărbat., Ed. Militară, Bucureşti, 1998.
3. Bîrţoiu A., Bogdan Dorina, Diaconescu Al. – Tratat de andrologie veterinară, Ed. All, Bucureşti, 2001.
4. Espey L.L., Lipner N. – The Physiology of Reproduction, Ed. Knobile&Neill J.D., New York, Raven, 1994.
5. Ettinger J.S. – Pocket companion to Textbook of Veterinary Internal Medicine., Ed. W.B. Saunders Company, Philadelphia, 1993.
6. Mialot J.P. – Pathologie de la reproduction chez les carnivores domestiques., Ed. Point Veterinaire, Alfort, 1984.
7. Paraipan V. – Hormonoterapia în reproducţia animală., Ed. Ceres, 1982.
8. Purshwell Beverly, Parker Nicola – Assesing breeding sundness in male dogs., Vet. Med., 95,10, 782-793, 2000.
9. Reddy K.P., Naidu K.V., – Cryptorchidism in Hallikar bulls., Indian Vet. J., 75, 12, 1135-1136, 1998.
10. Seiciu Fl., Drugociu Gh., Boitor I. – Reproducţia normală şi patologică la animalele domestice., vol I, Ed. Ceres, Bucureşti, 1987.